Îl citesc pe Ovidiu Eftimie (eftimie.net). Şi mai ieri am văzut la el următoarea afirmaţie: “este o practică a directorilor de sucursale să fure din banii din conturi pentru afaceri proprii“. Se referă la directorii sucursalelor bancare.

Şi mi-am adus aminte de o chestie mişto. Din vremea când lucram în presa scrisă, la INDEPENDENTUL (de Iaşi), mai exact.

Prin 1997-1998, prietenul unei colege de la INDEPENDENTUL (să zicem că se numea Angela) a depus la BANCOREX o sumă de bani. Cred că undeva la echivalentul a 100 de dolari. Atunci nu exista euro şi 100 de dolari era o sumă importantă. A făcut un depozit pe 3 sau 6 luni.

După vreo două-trei săptămâni de la constituirea depozitului, a avut o problemă şi a fost nevoit să mergă la bancă şi să solicite “stricarea” depozitului, adică retragerea banilor.

Pe vremea aia, pentru cei care nu ştiu, fiecare client (persoană fizică sau firmă) avea un administrator de cont. Era obligatoriu să te adresezi administratorului de cont, nu puteai să mergi la orice ghişeu.

Pentru că în ziua respectivă nu lucra acel administrator de cont, prietenul Angelei a fost nevoit să se adreseze altcuiva.

Şi când a zis că vrea să retragă banii depuşi în urmă cu două-trei săptămâni, i s-a spus cam aşa:
ai retras banii ieri, ce mai vrei?!

Să cadă lumea pe el, nu altceva! Era şi un tip super-liniştit, a fost devastat de ce i s-a întâmplat.

Disperat, a venit la noi, la redacţia INDEPENDENTUL, l-am sfătuit cum să facă, cu speranţa că el îşi va recupera banii, iar noi vom avea un subiect gras.

După scandal şi ameninţări cu presa, a ajuns la directorul băncii, cred că Stoica îl chema, i-a explicat situaţia, iar acesta i-a zis cam aşa:

  • câţi bani ai depus?
  • 100 de dolari
  • ia de aici 100 de dolari şi vezi-ţi de drumul tău!

Da, directorul i-a dat banii şi… asta a fostEl şi-a recuperat banii, dar nu a fost de acord să dea declaraţii, aşa că pentru gazetă a murit subiectul.

………………………..

La vremea respectivă, eu aveam o verişoară care lucra într-o altă bancă, era un fel de “şefuţă”. Şi îi povestesc ce a păţit prietenul colegei noastre.

Şi noi mai luăm bani din conturile clienţilor.
– Cum aşa?!
– De obicei, pensionarii vin şi depun o sumă pentru un anumit termen, o lună, trei luni. Ei ştiu că la scadenţă trebuie să primească suma depusă plus X lei dobândă. Noi ne mai folosim de banii respectivi, iar la scadenţă le dăm suma depusă plus dobânda. Nu le mai dăm nicio “hârtie”, ei primesc banii şi sunt mulţumiţi, noi ne folosim de banii lor… toată lumea fericită!

În cazul relatat, prietenul Angelei a cerut banii înainte de scadenţă… şi chiar în ziua respectivă era liber administratorul de cont. Dacă ar fi fost la ghişeu, lua bani dintr-un alt cont/depozit, îi dădea omului şi nimeni nu mai afla de această golănie. Ghinion!

Cam aşa era pe atunci, înainte de 2000. Era şi o vorbă: “azi la bancă un leu depui, mâine ai să vezi că nu-i!“.

Eftimie zice că tot aşa e şi acum şi vă recomandă să “căutaţi Otilia Negrilă/Credit Europe Bank pe internet” (detalii AICI). Eu cred că, măcar parţial, are dreptate.



31 Ianuarie 2019

Spune-ți opinia