Există un Fond de garantare la care contribuie angajatorii şi care teoretic este constituit pentru „plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă şi din contractele colective de muncă încheiate de salariaţi cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii insolvenţei şi faţă de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parţiale a dreptului de administrare, denumiţi în continuare angajatori în stare de insolvenţă” (citatul e de AICI)

Nu sunt în relaţii foarte bune cu practicienii în insolvenţă, unii pot intui de ce, dar cineva din branşă mi-a spus cam aşa:

încă mai există acest Fond de garantare şi angajaţii sau foştii angajaţi ai firmelor în faliment pot încasa cel puţin o parte din salariile neprimite de la acest Fond

pentru a primi salariile restante de la acest Fond, e nevoie de un demers din partea lichidatorului judiciar

– lichidatorul judiciar nu este interesat ca foştii angajaţi să recupereze parţial sau total salariile restante… pentru că el nu primeşte niciun comision

– există şi varianta care spune că lichidatorul judiciar este cumva constrâns să nu-i ajute pe salariaţii ţepuiţi de firma în faliment. Cum adică? Cam aşa: dacă tu, lichidator judiciar, vii şi soliciţi plata lefurilor neachitate pentru creditorii salariaţi de la Fondul de garantare, adică de la stat, o să avem grijă nu mai prinzi dosare/insolvenţe „zemoase”

Pentru că sunt din Iaşi, mă gândesc la foştii angajaţi de la CET, de la RATC

Acei oameni, foşti angajaţi, nu şi-au mai primit salariile neprimite înainte de insolvenţă (e corectă repetiţia). Probabil le-a spus Mititelu sau alţii ca el că „asta e„… şi a rămas aşa.

Nu ştiu exact care e soluţia, de asta întreb, dar cred că acei oameni pot primi măcar o parte din lefurile restante/neîncasate de la Fondul de garantare.

Având această convingere, că administratorii judiciari sunt „nişte unii” neinteresaţi de creditorii-salariaţi… şi nici de alţi creditori, am scris acest text.

Şi l-am mai scris cu speranţa că va fi citit de liderii de sindicat… sau cum se numesc cei care se declară „apărători” ai angajaţilor.

Şi l-am mai scris cu speranţa că aceştia vor face tot posibilul ca oamenii pe care i-au reprezentat să-şi primească măcar parţial drepturile cuvenite. Pentru că eu cred că se poate! (sursa foto: telem.ro)



SUPERVIZOR.ro On martie - 19 - 2019

One Response so far.

  1. Angi spune:

    Soluția se regăsește chiar în textul citat de dvs.:

    http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5b0%5d.Key=id&customQuery%5b0%5d.Value=141000

    Mulțumim pentru blog, e deștept și util, dăm refresh zilnic.

Leave a Reply


antalya escort izmir escort ankara escort bursa escort adana escort alanya escort izmit escort gaziantep escort eskisehir escort bodrum escort denizli escort diyarbakır escort samsun escort mersin escort malatya escort kuşadası escort konya escort kocaeli escort kayseri escort