După cum v-am informat în acest articol – SUPERVIZOR.ro fiind singurul site care a publicat informaţia! -, societatea MITCRIS SRL Oradea (CUI/CIF: 14876818) a depus o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva ORANGE ROMANIA SA Bucureşti (CUI/CIF: 9010105) pe data de 10 decembrie 2019 – Dosar nr.29709/3/2019.

În cererea introductivă, firma bihoreană susţinea că operatorul de telefonie “NU a respectat clauzele contractuale pe parcursul derulării operaţiunilor comerciale, respectiv între anii 2008-2013, prin aceea că NU a acordat către MITCRIS SRL procentele de discount (comision) aferente înţelegerii părţilor”.

Presupusa creditoare mai spunea că Raportul de expertiză contabilă judiciară nr.123/20.11.2014 a stabilit că ORANGE ROMANIA SA îi datorează societăţii MITCRIS SRL suma de 11.596.499 lei. La această sumă, MITCRIS SRL considera că trebuie adăugate penalităţi de 205.547.944,78 lei, calculate până la data de 15 martie 2018. Adunând cele două sume rezultă 217.144.443,78 lei, valoarea creanţei invocate în cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă, cu precizarea că acel calcul al penalităţilor îi aparţine reclamantei MITCRIS SRL.

În “apărarea sa”, ORANGE ROMANIA SA a speculat o prevedere ciudată a Legii 85/2014 şi a solicitat reclamantei să ümraniye eskort depună o cauţiune de 40.000 lei (maximul prevăzut de lege). În condiţiile în care MITCRIS SRL este în faliment, nu a avut cum să achite suma respectivă… şi instanţa a respins cererea din acest motiv, fără a se mai judeca fondul cauzei.




De ce prevederea privind cauţiunea este ciudată?

Art 72-(1) din Legea 85/2014 spune aşa:

În cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de creditor, la cererea debitorului, judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere, în sarcina creditorului consemnarea la o bancă a unei cauţiuni de până la 10% din valoarea creanţei, dar nu mai mult de 40.000 lei. Cauţiunea va fi consemnată în termen de 5 zile de la comunicarea măsurii, sub sancţiunea respingerii cererii de deschidere a procedurii

Tot Legea 85/2014 spune că firmele în faliment sunt scutite de plata taxei de timbru (200 lei) atunci când depun o cerere de insolvenţă împotriva cuiva.

Altfel spus, legiuitorul s-a gândit să ajute firmele în faliment printr-o scutire de 200 lei… dar nu a extins sprijinul şi la cauţiune!

Totuşi, trebuie reţinut că decizia privind impunerea cauţiunii îi aparţine judecătorului sindic – “POATE” e cuvântul cheie (şi) din această lege. Asta înseamnă că, în cazul MITCRIS versus ORANGE, magistratul ar fi putut să nu accepte solicitarea companiei de telefonie… dar a preferat “să pună la plată” falita MITCRIS… realizând că nu are de unde să ia banii respectivi (şi în 5 zile!).

Singura variantă a firmei bihorene ar fi fost să apeleze la o donaţie/sponsorizare din partea unui concurent ORANGE… dar probabil nu s-a gândit la asta. Data viitoare!

MITCRIS mai speră

Încă înainte de depunerea cererii de insolvenţă, MITCRIS SRL a intentat companiei ORANGE ROMÂNIA SA un proces “pentru recuperarea sumei de 11.596.499 leireprezentând comisioane contractuale neacordate”. Dosarul nr. 6911/111/2017 a fost înregistrat pe 20 noiembrie 2017, la Tribunalul Bihor.

Până acum au fost 10 termene de judecată, ultima amânare fiind cauzată de protestul/greva judecătorilor. Se tot aşteaptă un raport de (contra)expertiză, iar următorul termen de judecată este programat pe 26 martie 2020. Şi vorbim de prima instanţă! (sursa foto: arenait.ro)



SUPERVIZOR.ro On February - 20 - 2020

Leave a Reply