Am scris despre apariţia Dosarului de insolvenţă nr.918/1285/2024, care viza presupusa debitoare NOODLE PACK SRL Cluj-Napoca (CUI/CIF: 33788933) – AICI şi AICI.
Monitorizez dosare de insolvenţă/faliment de peste 10 ani şi am rămas suprins de faptul că Tribunalul Comercial Cluj „a uitat” să posteze pe portalul instanţelor de judecată sentinţa „pe scurt” de la termenul de judecată din 19 februarie 2025. Situaţia la zi este aceasta:
Răutăcios (cum mă ştiţi), am semnalat această problemă instanţei care s-a ocupat de dosar – Tribunal COMERCIAL (Cluj). Sunt doar trei tribunale comerciale („specializate” este denumirea oficială) în ţara noastră – Argeş, Cluj şi Mureş. ATÂT!
Şi acesta a fost răspunsul:
Din răspunsul acestei instanţe „specializate”… înţeleg că orice debitoare poate solicita „anonimizarea” dosarului, mai exact SECRETIZAREA, astfel încât să nu afle nimeni ce s-a întâmplat cu respectivele cereri de insolvenţă/faliment.
Mai înţeleg (există şi varianta unei interpretări greşite, desigur) că orice debitoare care îşi cere insolvenţa poate solicita DE LA DEPUNEREA CERERII „anonimizarea” şi, astfel, să nu se afle că a solicitat protecţia Legii 85/2014, inclusiv intrarea direct în faliment.
Şi cum află partenerii de afaceri că firma respectivă a intrat în insolvenţă/faliment? Poate îi anunţă administratorii/lichidatorii judiciari, poate au abonament la BPI… poate scrie SUPERVIZOR.ro despre asta.
În cazul NOODLE PACK SRL Cluj-Napoca (CUI/CIF: 33788933), portalul instanţelor nu ne spune dacă a intrat în insolvenţă/faliment, dacă s-a dat o amânare sau dacă au fost respinse cererile. Nu a zis Tribunalul Comercial Cluj că «dosarul a fost marcat în aplicaţia ECRIS ca fiind „confidenţial”?! Ce mai vreţi?
Eu ştiam că „anonimizarea” se referă la date cu caracter personal şi, prin urmare, nu are cum să includă procese comerciale… între persoane juridice. Dar cred că nu am înţeles eu „amplitudinea” termenului.
……….
În urmă cu vreo lună, actualul ministru al Finanţelor, domnul Tánczos Barna, se lăuda că va modifica Legea insolvenţei, astfel încât debitoarele să nu mai fie favorizate de acest act legislativ.
A avut şi Victor Ponta o astfel de tentativă, probabil singura idee bună din mandatul de premier. Şi nu a reuşit.
Legea insolvenţei a fost concepută de practicienii în insolvenţă şi aprobată fără probleme de Parlamenul României. Aparent corect: o lege trebuie să fie făcută de nişte specialişti. Problema este că Legea insolvenţei a fost concepută de practicienii în insolvenţă… doar în avantajul lor şi al debitoarelor!