Monitorizez insolvenţe/falimente de ceva ani, dar nu prea am dat atenţie menţiunilor referitoare la deconturile administratorilor/lichidatorilor judiciari… până relativ recent, când mi-au sărit în ochi „Cheltuieli contabilitate” – 500 lei, invocate de câţiva practicieni.
Am remarcat aceste situaţii din două motive: apar doar la unii lichidatori judiciari şi era vorba despre falimente simple („de rahat”, aş putea spune):
- fără ca debitoarea să depună actele contabile
- un singur creditor (Fiscul)
- cererea de atragere a răspunderii a fost depusă de Fisc… pentru că lichidatorul judiciar – deşi nu a intrat în posesia actelor contabile ale debitoarei – a considerat că nu se impune formularea unei asemenea acţiuni (de ce să se deranjeze, tot atâţia bani primeşte?!).
Am sesizat Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România cu privire la această (să-i zicem) şmecherie, cu menţionarea a doi practicieni (din Iaşi) şi a ultimelor falimente pentru care au cerut câte 500 lei – „Cheltuieli contabilitate”. Am sesizat conducerea centrală UNPIR… pentru că filiala Iaşi este condusă de o individă acuzată de evaziune fiscală şi fals în înscrisuri – detalii AICI. Ce aşteptări să am de la UNPIR Iaşi?!
Departamentul de Comunicare şi Relaţii Publice a reacţionat surprinzător de repede şi a transmis un răspuns… de pus în ramă, nu altceva:
«Cu privire la solicitarea privind decontarea unor „cheltuieli de contabilitate”, precizăm că decontarea unor sume în limita a 500 lei, pentru întreaga procedură, este permisă de prevederile statutare ale UNPIR.
Indiferent de mărimea capitalului/patrimoniului şi a numărului de creditori, orice societate este obligată prin lege să ţină contabilitatea şi să depună situaţii financiare, să întocmească şi să depună mai multe declaraţii fiscale (decont TVA, declaraţii privind impozitul pe profit/venit etc.). Toate acestea trebuie întocmite şi asumate de o persoana autorizată.
Acesta este motivul pentru care UNPIR decontează o cheltuială cu contabilitatea, în sumă maximă de 500 lei pentru toata perioada de insolvenţă, pentru societăţile cărora le lipsesc fondurile în averea proprie»
Dacă luăm în serios răspunsul UNPIR, rezultă că practicienii care nu au solicitat din fondul de lichidare (pe lângă onorariu, desigur) „pomana” de 500 lei/faliment… sunt nişte fraieri! Dar se pot „deştepta” de astăzi, urmare a pontului oferit de SUPERVIZOR.ro. Cu plăcere!
NOTĂ:
Finalul răspunsului de la UNPIR este acesta:
«Cu privire la cazul concret semnalat de către dvs. vom transmite o sesizare comisiei centrale de cenzori a UNPIR pentru a analiza dacă există o încălcare a prevederilor statutare sau a procedurilor de decontare»
Iar eu voi sesiza Fiscul (şi pentru alţi „practicieni şmecheri”, că nu sunt doar în Iaşi)… aşa că aproape sigur „o să mai vorbim” pe această temă!