O firmă care intră în insolvenţă are datorii de cel puţin 40.000 lei. Aşa prevede Legea 85/2014.

Fiscul, dacă are de recuperat nişte bani de la o asemenea societate şi dacă legea îi permite, solicită atragerea răspunderii personale a foştilor administratori. Şi o decizie în acest sens o pronunţă doar instanţa.

Ce se întâmplă în cazul unei firme care are datorii mai mici de 40.000 lei, nu intră în insolvenţă (nici măcar în lichidare), şi care, să zicem, a fost abandonată de patroni. Pentru că au plecat în străinătate, de exemplu.

Fiscul decide “de capul lui” atragerea răspunderii personale a foştilor administratori pentru nişte presupuse datorii, calculate pe baza unor evaluări. Pe ideea că firma respectivă a mai avut activitate şi în anii în care nu a depus bilanţ la Finanţe.

În sprijinul deciziei de atragere a răspunderii personale, Fiscul invocă reaua credinţă a administratorilor… FĂRĂ VREO DOVADĂ ÎN ACEST SENS. De obicei, se acuză faptul că reprezentanţii PRESUPUSEI DEBITOARE nu s-au prezentat la “invitaţia” transmisă prin poştă de către Direcţia de Finanţe.

N-ai venit când te-am chemat noi, te-am rupt” – asta e ideea. Nu interesează pe nimeni de la Fisc că nu ai semnat niciodată confirmarea de primire de la “invitaţia” respectivă! Ei, cei de la Fisc, ştiu că au un protocol cu Poşta prin care nu există posibilitatea de returnare a unor astfel de trimiteri. Semnează poştaşii, teoretic cu menţiunea “trimiterea a fost pusă în cutia poştală“.

Aaa… În plus, Fiscul susţine că publică pe net documentele prin care a decis atragerea răspunderii personale şi orice contribuabil este obligat să se informeze de pe acel site. Care site, la ce rubrică? Nu ştie nimeni, dar e obligaţia ta, de contribuabil, să vezi dacă nu cumva ţi-a scris ceva Fiscul. Undeva pe net!

Teoretic/legal, decizia ABUZIVĂ de atragere a răspunderii personale poate fi contestată în 45 de zile.

Dacă nu ai contestat decizia pe care nu ai primit-o şi pentru care a semnat un poştaş, urmează un titlu executoriu. De care o să afli când o să vii în ţară şi… o să fie prea târziu.

Dacă printr-o întâmplare ai aflat de acest titlu executoriu, ai marea şansă să îl conteşti în instanţă. Ştiţi cât costă, în afară de avocat? 1.000 lei taxa de timbru şi 1.500 lei cauţiunea – pentru un titlu executoriu de undeva la 20.000 lei. Probabil unii o să spună: dacă are datorii de 200 milioane (lei vechi), să plătească 25 de milioane! Dar dacă nu datorează aceşti bani, de ce trebuie să plătească 25 milioane… din care 10 milioane nu le mai recuperează niciodată?!

DA, cunosc un astfel de caz şi îl voi prezenta pe larg după decizia instanţei. Şi după ce sper să conving persoana “abuzată” să depună plângere penală împotriva angajaţilor de la Fisc.

În cazul acesta, decizia ABUZIVĂ de atragere a răspunderii personale, care putea fi atacată în 45 de zile, a fost transmisă la o adresă total greşită. În schimb, titlul executoriu a fost transmis la adresa corectă. A fost contestat în instanţă. Şi instanţa a zis că reclamantul (contestatorul) trebuie să achite sumele de 1.000 lei taxa de timbru şi aproape 1.500 lei cauţiune pentru a putea contesta acel titlu executoriu, emis în baza unei decizii ABUZIVE, comunicată la o adresă greşită. Iar părerea mea este că decizia a fost comunicată intenţionat la o adresă greşită pentru a nu putea fi contestată, nu pentru că acel gigel a venit băut la muncă (apropo, vă amintiţi că a existat o şefă la Fiscul din Iaşi care muncea cu sticla de vodkă la piciorul biroului?!) şi a greşit adresa de comunicare.

Ce face un om nevinovat care nu are de unde să plătească 2.500 de lei pentru a contesta un abuz al Fiscului?

Ce face un om nedreptăţit de abuzurile autorităţilor?

Eu cred că se radicalizează! Fiecare în felul lui! (sursa foto: forbes.com)



20 Mai 2018

Spune-ți opinia