În fiecare zi (lucrătoare), la OSIM se înregistrează câteva zeci de cereri pentru înregistrarea unor mărci. Nu toate sunt acceptate, dar lunar sunt admise la înregistrare peste 500 (în BOPI din martie 2017 au fost publicate 595 de mărci). La asemenea valori, concluzia ar fi că proprietatea industrială a ajuns să fie cunoscută şi apreciată în România. Şi, desigur, ar fi corect ca şi persoanele care lucrează zilnic cu Legea 85/2014, adică practicienii în insolvenţă, să aibă habar de acest subiect. Dar ţi-ai găsit!
În fiecare lună sunt publicate în BOPI (Buletinul Oficial de Proprietate Industrială) cesiuni de mărci la care cedentul (vânzătorul) este o firmă în insolvenţă, în faliment sau chiar radiată! Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci nu verifică legalitatea tranzacţiilor şi nici situaţia juridică a părţilor implicate… aşa că trai nineacă pentru UNII consultanţi în proprietate industrială (salutări şi… cât mai multe dosare penale firmei domnului Cocoş!). Mai mult, OSIM nu impune un termen de anunţare a unei cesiuni şi le înregistrează şi pe cele care chipurile s-ar fi efectuat în urmă cu câţiva ani… aşa că liber la contracte antedatate!
În mod normal, la deschiderea procedurii de insolvenţă/faliment, ar trebui ca administratorul judiciar să solicite de la OSIM lista mărcilor (şi desenelor industriale) deţinute de debitoare, aşa cum procedează în cazul altor bunuri. Eventual să ceară tot de la OSIM şi o listă cu cesiunile efectuate de debitoare în ultimele luni. Visez cai verzi pe pereţi, nu?!
Şi, desigur, următoarea etapă este, la fel ca în cazul bunurilor mobile sau imobile, valorificarea mărcilor deţinute de debitoare. Până acum, aşa ceva s-a mai întâmplat pe la câteva ziare şi un club sau două de fotbal. Şi golăneala de la Blue Air!
Din păcate, mulţi practicieni în insolvenţă „sunt tămâie” în materie de proprietate industrială şi vă dau un exemplu despre care am mai scris: EUROBUSINESS LRJ SPRL Iaşi (Eduard PASCAL), administrator judiciar şi apoi lichidator la FOTBAL CLUB POLITEHNICA IAŞI SA (CUI: 16764020). Se ocupă de procedură de la început, din 2010. A aflat anul trecut, din articolul publicat de SUPERVIZOR.ro, că debitoarea a avut nişte mărci şi au expirat! Probabil în ideea că va îndrepta greşeala, a depus cereri pentru înregistrarea altor două mărci, teoretic similare cu cele pierdute. Nu a existat o decizie a creditorilor în acest sens, a plătit şi consultant/mandatar că pe el nu îl duce capul să depună două cereri la OSIM, la un moment dat căuta un evaluator deşi nu avea mărcile… şi tot aşa. Iar EUROBUSINESS LRJ SPRL (Eduard PASCAL) nu este o excepţie, ci probabil un exponent al majorităţii practicienilor.
În BOPI nr.3/2017 sunt anunţate cesiuni efectuate de două firme în insolvenţă (una din 2013) şi sub urmărire penală. Am informat administratorii judiciari, care au promis că vor face verificări (sanchi!) şi îmi vor comunica un punct de vedere. Zilele următoare voi scrie despre aceste cesiuni şi despre multe altele, dar – pentru că atitudinea infractorilor este de genul „a scris unu’ pe un site, dă-l în…colo!” – mi-am propus să sacrific ceva timp şi să transmit sesizări la judecătorii sindici şi la S.I.C.E. – am auzit că sunt acolo nişte băieţi tineri dornici de muncă!
Şi pentru că e Săptămâna Mare şi marţi pe deasupra, începem „curăţenia” de azi! (surse foto: janefriedman.com; aapkaconsultant.com)
NOTĂ:
Dacă aţi găsit informaţii utile în acest articol, gândiţi-vă că s-ar putea să fie de interes şi pentru prietenii Dumneavoastră!
Pentru informaţii despre orice altă insolvenţă/faliment din România, expediaţi cu încredere un email la adresa de contact