Legea insolvenţei este din 2006. A fost actualizată în 2014 (AICI).
În 2018, Guvernul (Ponta) a propus nişte modificări, care aveau un singur scop:
Statul/Fiscul să fie favorizat în recuperarea creanţelor.
Nu a fost cum a vrut Executivul (AICI) pentru că erau nişte propuneri ilegale (combătute de jurişti)… dar, în primul rând, pentru că s-au opus practicienii în insolvenţă – cunoscuţi în mediul public ca administratori sau lichidatori judiciari.
Practicienii susţin că legea nu îi obligă să publice Raportul privind cauzele insolvenţei.
„Paranteză”: Legea 85 (din 2006, ulterior din 2014) este creaţia UNPIR, parlamentarii doar au aprobat-o!
OUG 88/2018 spune aşa:
Articolul 170 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„ART. 170
Acţiunea prevăzută la art.169 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripţia începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariţia stării de insolvenţă, dar nu mai târziu de data publicării în BPI a raportului administratorului judiciar/lichidatorului judiciar prevăzut de art.58 alin.(1) lit. b) sau, după caz, art. 64 lit. a).”
Eu, ca nespecialist, înţeleg că ESTE OBLIGATORIE publicarea în BPI a Raportului privind cauzele insolvenţei. Altfel, cum ne raportăm la „data publicării în BPI” – art.170?
Dacă nu am înţeles eu bine, dacă am interpretat greşit… aştept comentariile/părerile Dumneavoastră, ale practicienilor în insolvenţă.
Dacă nu am greşit şi am înţeles bine… aştept să publicaţi aceste rapoarte! La fiecare insolvenţă de care vă ocupaţi! LA TOATE, mai exact!