La mijlocul lunii decembrie 2014, agenţiile de presă anunţau că poliţiştii şi procurorii Curţii de Apel Bucureşti au descins la sediul firmei de pază NEI GUARD SRL (CUI 19501312) şi la alte 11 adrese din Bucureşti, Ilfov şi Vrancea, într-un dosar de evaziune fiscală cu prejudiciul estimat la 7 milioane euro.
După două luni, NEI GUARD SRL, firmă deţinută de Mihai NEICU şi Florentina Norocica NEICU, realizează că are datorii pe care nu le poate achita şi solicită deschiderea procedurii de insolvenţă, cerere aprobată de Tribunalul Ilfov (Dosar 376/93/2015) la data de 3 martie 2015. În documentaţia depusă la dosar, debitoarea spune că „în prezent, datoriile societăţii se ridică la suma de aproximativ 5 milioane lei„, în timp ce judecătorul sindic, analizând actele depuse, concluzionează:
„la data depunerii cererii de deschidere a procedurii, datoriile societăţii depăşesc pragul de 40.000 lei, fiind în cuantum de 25.891.388,19 lei (conform sold clasa 4 de conturi), iar disponibilul bănesc, potrivit balanţei contabile la 31.01.2015 este în cuantum de 133.812 lei (conform sold clasa 5 conturi), insuficient pentru achitarea creanţelor”.
Administrator judiciar (provizoriu) este numit practicianul în insolvenţă DINU URSE ŞI ASOCIAŢII SPRL „cu o remuneraţie de 3.000 lei din averea debitorului”, demn de menţionat fiind faptul că încheierea instanţei nu precizează dacă suma respectivă este lunară sau pentru perioada până la Adunarea Creditorilor, când se încheie provizoratul.
Pe 17 aprilie 2015, administratorul judiciar publică un imens „raport privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă„, folosind datele financiare ale SC NEI GUARD SRL valabile la data de 30 iunie 2014, adică total depăşite. Lăsându-i pe cei interesaţi să parcurgă întregul raport, extrag câteva informaţii pe care le consider mai importante:
– se spune că datoriile la 30 iunie 2014 sunt de 10,58 milioane lei, în scădere faţă de sfârşitul anului 2013; tabelul preliminar al creditorilor demonstrează că acestea sunt cu peste 60% mai mari.
– Se analizează productivitatea muncii fără a se se face o raportare la lună şi se omite faptul că perioada analizată din 2014 este de numai 6 luni; astfel tabelul şi graficul sugerează că productivitatea a scăzut cu peste 50%.
– „Ponderea disponibilităţilor băneşti din totalul activului se situează la un nivel ridicat în toţi anii analizaţi. Societatea nu s-a confruntat cu lipsa de lichidităţi„, se spune în raport; tocmai lipsa de lichidităţi a determinat intrarea în insolvenţă.
– Ceva mai jos, se spune: „În conformitate cu bilanțul contabil din 30.06.2014, datoriile scadente restante în valoare de 10.581.517 lei nu pot fi acoperite cu disponibilul bănesc existent, în valoare de 2.814.024 lei„; pe lângă faptul că se bate cap în cap cu afirmaţia menţionată anterior, administratorul judiciar nu mai ţine cont de faptul că, la deschiderea insolvenţei, disponibilul era de numai 133.812 lei.
– Deşi în mai tot raportul se încearcă inducerea ideii că situaţia NEI GUARD SRL nu este gravă, la final apare o altă concluzie: „Conform metodei de apreciere a stării globale a societăţii din punct de vedere economico-financiar, numită metoda scorurilor, societatea a avut mari probleme, pe întreaga perioada analizată existând un risc de faliment de peste 75%„.
Pe 12 mai 2015, a fost publicat tabelul preliminar al creditorilor, de unde rezultă că situaţia este mult mai gravă, creanţele acceptate de administratorul judiciar se ridică la 16,45 milioane lei. Asta în condiţiile în care DINU URSE ŞI ASOCIAŢII SPRL „a făcut prăpăd” în cererile creditorilor, invocând lipsa documentelor justificative inclusiv la creditori din cadrul Grupului de Firme NEI.
Dar tot acest „prăpăd” are o motivaţie – tergiversarea procedurii. Deja au fost depuse trei contestaţii, inclusiv de către Finanţe, ceea ce va prelungi procesul. Iar administratorul judiciar a solicitat să îi fie aprobat un onorariu „în cuantum de 1.000 euro/lună (exclusiv TVA) şi 5% (exclusiv TVA) din sumele recuperate şi din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei”.
Vă dau un exemplu la ce va duce aprobarea unui asemenea comision:
– statul are de recuperat peste 15 milioane lei; dacă nu ar fi fost procedura de insolvenţă şi ar fi poprit conturile, ar fi putut relativ uşor să îşi recupereze sumele (METROREX, CNADNR, ANIF şi alţi clienţi nu au cum să plătească cash); acum, din fiecare plată a clienţiilor, DINU URSE ŞI ASOCIAŢII SPRL îşi trage 5%. Astfel, pentru cele 15 milioane încasate de la clienţi şi virate bugetelor de stat, 750.000 lei se vor duce în contul practicianului în insolvenţă, când ar fi relativ uşor de facut o compensare în 3 (NEI GUARD, firmele de stat menţionate şi bugetele de stat).
Dar dincolo de banii pe care îi va trage administratorul judiciar, o problemă pe care ar trebui să şi-o pună instituţiile statului este oportunitatea menţinerii unor contracte care vizează obiective strategice (metrou, autostrăzi, sistemul de îmbunătăţiri funciare etc) cu firme insolvente ŞI EVAZIONISTE. NEI GUARD e doar un exemplu… (foto: facebook.com/NeiGuard)
NEI GUARD – raport cauze insolvenţă
NEI GUARD – tabel preliminar creanţe