PROTECT GUARD SRL (CUI 15231720) este o firmă de pază (înfiinţată în 2003) care încă nu a aflat că o activitate economică ar trebui să genereze profit, în perioada 2007-2013 înregistrând pierderi cumulate de 3,76 milioane lei, cu o „superperformanţă” în 2009: pierderi de 1,54 milioane lei, la o cifră de afaceri de 1,24 milioane lei.
Deţinută 100% de Ovidiu DUMITRU, firma a fost administrată de el până în februarie 2012, când această funcţie a fost preluată de Maria DUMITRU (mama patronului). Faptul că atunci avea 64 de ani şi domiciliul în Călăraşi sunt amănunte nesemnificative, doar spiritul antreprenorial se manifestă la orice vârstă şi chiar la distanţă. La data respectivă, firma înregistra datorii totale de aproximativ 4 milioane lei.
Acesta a fost Pasul 1. Deşi nu e născut în Ardeal, ci în Călăraşi (chiar în municipiu), Ovidiu DUMITRU face Pasul 2 abia în mai 2014, când înfiinţează PROTECTOR GUARD STAR SRL (CUI 33148241), societate cu acelaşi obiect de activitate şi cu acelaşi sediu social (un apartament din Str. Ion Brezoianu) ca şi PROTECT GUARD SRL. Asta deşi cică nu e voie să înfiinţezi două firme cu sediul social în acelaşi apartament! La noua STAR, Ovidiu DUMITRU deţine 90% din capitalul social (de 200 lei), iar sexagenara – 10%. Preventiv, niciunul din cei doi nu şi-a asumat administrarea firmei, aşa că Adriana-Elisa DĂNĂILĂ a fost numită „administrator-manager de securitate” (!), pentru un mandat de 4 ani. Dănăilă a împlinit 30 de ani în februarie 2015, are domiciliul declarat în Călăraşi, iar în martie 2015 şi-a deschis şi ea o firmă – ZA HOME DESIGN SRL Călăraşi (CUI 34245510).
La mai puţin de un an de la Pasul 2, Ovidiu DUMITRU „dă lovitura finală” – cere direct FALIMENTUL societăţii PROTECT GUARD SRL, invocând faptul că, la data formulării cererii (25 martie 2015), înregistra datorii totale de 4.616.577 lei şi, în plus, nici nu mai deţine licenţa de funcţionare ca societate de pază. Tribunalul Bucureşti a admis cererea la data de 2 aprilie 2015 (Dosar 10762/3/2015), termenul de înscriere la masa credală fiind 18 mai 2015. Cu active imobilizate de numai 88.850 lei şi capitaluri proprii negative (-3,87 milioane lei, la finalul anului 2013), firma nu îşi va putea achita (decât într-o proporţie nesemnificativă) datoriile către creditori.
„Şi ce e aşa de extraordinar la ţeapa asta?”, se vor întreba unii. Tocmai asta e surpriza! Ovidiu Dumitru nu s-a dat de ceasul morţii să găsească un marocan să îi vândă firma, nu a înfiinţat un off-shore care să nu poată fi găsit şi nici nu a apelat la alte metode „sofisticate”, ci pur şi simplu a îngropat o societate prin declararea falimentului şi a mutat afacerea pe o firmă nouă. Dovedind, astfel, că golăniile simple sunt în continuare cele mai eficiente!